Hiposmia - pierderea partiala a mirosului

Hiposmia este termenul medical care descrie pierderea partiala a simtului mirosului (olfactiv). Aceasta afectiune este adesea suparatoare, dar si periculoasa.

Estimarile arata ca aproximativ 12% dintre adultii din Statele Unite sufera de acest sindrom, dar si de alte tulburari care le afecteaza capacitatea de a gusta si mirosul.

Simtul olfactiv contribuie foarte mult la aroma alimentelor. Se poate observa faptul ca dupa o raceala severa, mancarea pare sa-si piarda gustul.

Acesta este motivul pentru care unii oameni care sufera de hiposmie cred ca au o problema de gust, cand de fapt numai simtul mirosului este afectat.

Aparitia hiposomiei poate fi determinata de mai multe motive. Dintre cauzele pierderii capacitatii de a mirosi putem enumera:

- alergii;
- leziuni la nivelul capului;
- boli infectioase sau virale;
- polipi;
- deviatia de sept;
- afectiunile cronice ale sinusurilor, inclusiv sinuzita cronica, sunt, de asemenea, legate de reducerea mirosului.

In momentul in care sinusurile raman blocate, umflate, dar si pline cu mucus pe o perioada mai mare decat 12 saptamani, in ciuda tratamentului, inflamatia poate sa afecteze o parte din celulele implicate in miros. Medicii specialisti ORL sustin ca reducerea inflamatiilor poate imbunatati simtul mirosului.

Este de precizat faptul ca exista peste 250 de medicamente care pot afecta simtul gustului sau pe cel al mirosului. Totodata, unele dintre aceste medicamente pot provoca hiposmie. Aici putem exemplifica:

- antibiotice;
- antidepresive;
- antihistaminice.

Alti factori care pot determina aparitia hiposmiei sunt expunerea pe termen lung la anumite substane chimice, fumatul sau utilizarea unor droguri recreationale, cum ar fi cocaina. Varsta este si ea un alt factor important in pierderea partiala a mirosului.

Potrivit Academiei Americane de ORL - Chirurgia capului si gatului, simtul mirosului este cel mai dezvoltat la persoanele cu varsta cuprinsa intre 30 si 60 de ani.

Dupa aceasta perioada incepe sa devina mai slab. Asadar, un grad de hiposmie este obisnuit la adultii in varsta, afectand 39% din persoanele trecute de 80 de ani.

Hiposmia poate fi, de asemenea, un semn si al altor probleme de sanatate, printre care:

- boala Parkinson;
- scleroza multipla (SM);
- boala Alzheimer;
- obezitate;
- diabetul de tip 1;
- tensiune arteriala crescuta;
- subnutritie.

Majoritatea persoanelor care prezinta hiposmie nu dezvolta boala Parkinson. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor care sufera de boala Parkinson, care este o afectiune a sistemului nervos central, isi pierd o anumita capacitate de a simti mirosul.

Pentru ca exista o legatura intre hiposmie si boala Parkinson, un test pentru miros ar putea duce la diagnosticarea mai devreme a bolii.

In cazul uneia dintre cele mai comune forme de dementa din SUA, posibilitatea de a folosi un test de miros pentru a examina diagnosticul precoce este, de asemenea, obiectul cercetarilor in curs.

Scleroza multipla este o alta afectiune care a fost asociat cu hiposmia. Un studiu efectuat asupra ce sufera de aceasta afectiune arata ca 40% din participantii sai au avut cel putin o pierdere partiala a simtului mirosului. Cu cat un individ are un grad mai mare de dizabilitate, cu atat este mai dificil sa identifice un miros specific.

Diversi cercetatori au descoperit ca persoanele diagnosticate cu diabet zaharat de tip 1 pot avea probleme in detectarea si distingerea mirosurilor. Cu cat disconforturile cauzate de leziunile nervoase diabetice, numite neuropatii periferice, sunt mai mari, cu atat simtul mirosului este mai redus.

Cancerul aparut la nivelul capului sau al gatului nu afecteaza simtul mirosului in mod direct, dar tratamentul prin iradiere pentru aceste afectiuni poate provoca un anumit grad de hiposmie.

Hiposmia se amelioreaza adesea fara tratament, mai ales in cazul in care este provocata de alergii sezoniere sau de o infectie a tractului respirator.

O persoana care observa o diminuare a simtului olfactiv atunci cand sufera de o raceala considera, de obicei, ca simtul va reveni la normal dupa cateva zile sau saptamani dupa tratarea racelii.

Cand hiposmia este provocata de o leziune a capului sau de alte leziuni grave ale celulelor implicate in miros, o recuperare completa nu este posibila, chiar daca se intervine chirurgical.

Cu toate acestea, unele medicamente se dovedesc a fi utile pentru persoanele cu hiposmie.

Anosmia

Anosmia este termenul medical pentru pierderea completa a simtului mirosului. Unele persoane se nasc cu aceasta conditie, fiind congenitala. Mai frecvent, anosmia este provocata de leziuni la nivelul capului sau de problemele aparute la nivelul pasajelor nazale.

Aceste probleme pot include inflamatia cronica a cavitatii nazale, a sinusurilor sau o infectie virala severa a tractului respirator superior.

Potrivit Fundatiei Anosmia, pana la 22% din cazurile de anosmie sunt idiopatice, adica nu se poate gasi nicio cauza pentru pierderea simtului olfactiv.

Exista oameni care pot identifica de la 10 000 la 100 de miliarde de mirosuri diferite. Aceste informatii senzoriale joaca un rol important in sustinerea calitatii vietii individului.

Aromele incurajeaza oamenii sa manance, iar uneori pot avertiza diverse substante chimice sau alimente proaste. De asemenea, cu ajutorul mirosurilor se creeaza o serie de conexiuni intre oameni sau amintiri.

In momentul in care hiposmia limiteaza aceste abilitati, persoana afectata trebuie sa ceara asistenta medicala, mai ales daca hiposmia este brusca si severa.

Diagnosticul si tratamentul afectiunii incepe cu un examen fizic, dar si cu o verificare a istoricului medical, mai ales daca persoana s-a confruntat cu probleme respiratorii. Se examineaza pasajele nazale, sinusurile si structura din jur.

Daca este necesar se poate efectua o edoscopie nazala, o procedura scurta, prin care o camera video este introdusa printr-un tub lung si subtire in nasul pacientului, pentru a privi cavitatile nazale si ale sinusurilor.

Se cauta astfel semne de tumefiere, sangerare, puroi sau posibile tumori, dar si alte blocaje fizice care ar putea explica pierderea mirosului, cum ar fi polipi, structuri nazale marite.

In cazul acestor afectiuni, chirurgia poate fi un tratament eficient. Unele medicamente, cum sunt steroizii si antihistaminicele, pot fi utilizate pentru calmarea inflamatiei atunci cand cauzeaza alergii sau infectii respiratorii.

Persoanele cu hiposmie trebuie sa se asigure ca problemele olfactive nu cauzeaza si alte probleme de sanatate. De asemenea, aceste persoane trebuie sa ia masuri de siguranta mai mari.

Pentru evitarea aparitiei acestei afectiuni se recomanda si utilizarea cu prudenta a produselor chimice toxice pentru uz casnic.