Autopsia

Autopsia defineste examinarea medicala a unui corp neinsufletit, in scopul determinarii cauzelor decesului.

Examinarea este efectuata, de regula, in cazul deceselor subite survenite in conditiile unei stari de sanatate aparent bune, sau la cererea familiei decedatului.

Spre deosebire de legist, un medic nu poate solicita efectuarea autopsiei fara a obtine in prealabil acordul familiei; in plus, familia are dreptul de a solicita limitarea autopsiei la anumite organe.

Exista 2 tipuri de autopsie:

- Legala;

- Clinica (denumita adesea examinare post-mortem sau necropsie).

Autopsia clinica se efectueaza de regula in spital pentru determinarea cauzelor decesului (cand se banuieste ca acestea sunt de ordin medical).

Scopul autopsiei clinice este de a oferi raspunsuri specifice si de a identifica boli sau alte probleme de sanatate corelate cu decesul.

In cazul unui deces in circumstante misterioase, in majoritatea statelor, exista legi care solicita anumite investigatii:

- injurii la nivelul corpului;
- complicatii provenite in urma unor injurii;
- urme de otrava in organism;
- complicatii ale unor infectii;
- urme de violenta care indica omuciderea;

Daca se indeplineste unul dintre criteriile de mai sus, cazul este preluat de medicii legisti pentru a se stabili cauza exacta a mortii.

Autopsia legala difera de cea din spital din punct de vedere al scopului.

Plecand de la determinarea cauzei de deces, pe cat posibil, medicul legist trebuie sa stabileasca si maniera mortii (natural, accident, sinucidere, etc), identitatea decedatului (in cazul in care nu este cunoscuta) si ora decesului.

Autopsia implica de asemeni investigarea scenei, hainelor si analizele toxicologice.

In investigarea unui deces, autopsiile sunt de regula efectuate de catre medicii legisti. Acestia studiaza efectele bolilor, tratamentelor medicale si injuriilor la nivelul organismului.

Un medic legist este specializat in investigarea cadavrului pentru stabilirea legala a cauzelor decesului (admise in justitie).

Au fost delimitate 5 maniere de deces:

- Naturale;
- Accidentale;
- Omucidere;
- Suicid;
- Cauze nedeterminate;

Dupa examinarea tuturor probelor, medicul legist declara cauza mortii (una dintre cele 5 expuse mai sus).

De exemplu, daca in urma autopsiei se descopera ca pacientul a decedat in urma dezvoltarii unei afectiuni cu potential fatal - leucemie, cancer - va fi considerat deces din cauze naturale.

Autopsia poate varia de la un organ (de exemplu inima sau creierul), la o varietate de organe.

Examinarea toracelui, abdomenului si creierului sunt, de regula, considerate autopsii standard.

Primul pas al autopsiei este examinarea externa completa. Sunt masurate si inregistrate inaltimea si greutatea corporala si identificate semnele distinctive: alunite, cicatrici, tatuaje, etc.

Examinarea interna presupune o incizie in forma de Y sau U - plecand de la ambii umeri, de-a lungul sternului si pana la osul pubic.

Sunt separate apoi pielea si tesuturile pentru expunerea cavitatii toracice si abdominale.

In pasii urmatori, se indeparteaza coastele pentru expunerea gatului si a organelor de la nivelul pieptului.

Aceasta deschidere permite indepartarea traheei, glandei tiroide, esofagului, inimii, aortei toracice si plamanilor, urmate de organele abdominale: ficat, colecist, pancreas, fiere, glande suprarenale, rinichi, uretere, aorta abdominala, vezica urinara si organele reproducatoare.

Organele sunt apoi examinate de un patolog, care identifica orice modificare vizibila.

Unele afectiuni - ateroscleroza, ciroza hepatica, boala arteriala coronariana, pot produce anumite schimbari la nivelul organelor afectate.

Urmatorul pas consta in separarea si disectia organelor, pentru identificarea eventualelor anomalii, tumori; mici fragmente sunt supuse analizei microscopice.

In final, in functie de situatie, organele pot fi reintroduse in corp (iar corpul este inchis), sau pot fi pastrate pentru noi cercetari, studii, etc.

Dupa inregistrarea tuturor detaliilor, se alcatuieste un raport detaliat in care este descris procesul de autopsiere, descoperirile microscopice, diagnosticele; Raportul patologic este apoi confruntat cu rezultatele examinarii medicale (investigatiile doctorilor, testele de laborator, radiologii, etc).

Beneficii pentru familie

Pentru familie, autopsia poate avea atat beneficii fizice cat si psihologice.

Autopsia poate dezvalui cauze genetice sau de mediu care au stat la baza decesului (bacterii, fungi), care ar putea afecta si sanatatea celorlalti mebri ai familiei.

Psihologic, autopsia poate indentifica sau confirma cauza mortii: poate demonstra grija apropiatilor fata de starea decedatului pe perioada de viata a acestuia - poate exclude riscul de invinovatire si ofera informatii cu privire la calitatea actului medical (in cazul decesului survenit in timpul spitalizarii, administrarii de tratament, etc).

Imprejurarile incerte in care a survenit decesul pot intarzia incasarea asigurarii de viata a decedatului (in unele situatii, bani necesari organizarii funerariilor).

Beneficiile pentru spitale/clinici

Autopsia poate confirma acuratetea diagnosticului si calitatea actului medical.

Descoperirile pot fi utilizate in formarea si instruirea medicilor, asistentelor, rezidentilor si studentilor, contribuind totodata la dezvoltarea si imbunatatirea actului medical.

Beneficii pentru societate

Autopsia ajuta la evaluarea unor noi teste de diagnostic, aprecierea noilor terapii interventionale (medicamente, instrumente, tehnici chirurgicale) si investigarea dezvoltarii afectiunilor.

Datele obtinute in urma autopsiei au contributie majora in efectuarea unor statistici valide referitoare la mortalitate; in absenta autopsiei, datele s-au dovedit in multe situatii a fi imprecise.

Cunostintele cu privire la afectiunile medicale existente si investigarea celor nou aparute se datoreaza in mare parte procedurilor de autopsie.